Cu toții ni-l dorim să se manifeste din abundență în viața noastră, ne lăsăm pradă lui atunci când simțim că am ajuns la capătul puterilor, ori suntem doar prea lipsiți de vlagă încăt ne punem toate speranțele în el. Norocul este prezent în viețile noastre fie că vrem fie că nu vrem. Îl chemăm noi ca să apară, ni-l dorim, îl căutăm, ori îi auzim pe cei din jurul nostru cum îl numesc, norocul își are locul său în viața fiecăruia. Există oameni care pot jura că s-au întâlnit cu el și alții care sunt convinși că nu există. Unii consideră că îl pot controla și se pot folosi de el, alții că este o blasfemie, un păcat sau că nu îi interesează absolut deloc.
Înainte de a începe analiza numerologică a norocului, vreau să prezint câteva aspecte pe care le-am găsit foarte interesante despre acest…cuvânt.
NORÓC, (pop.) noroace, s. n. 1. Soartă, ursită, destin (favorabil). ◊ Cu sau fără (de) noroc = a) loc. adj. și adv. (care este) cu (sau tară) succes; b) loc. adj. care exprimă, arată (ne)fericire, (in)succes. ◊ Loc. adv. La (sau într-un) noroc = la întâmplare, fară a fi sigur de reușită. ◊ Expr. (Pop.) La cât mi-a sta norocul = în ce măsură voi fi favorizat de soartă. A-i fi scris în noroc să… = a-i fi sortit să…întâmplare neașteptată sau concurs de împrejurări favorabile care asigură reușita unei acțiuni, îndeplinirea unei dorințe etc.; șansă, baftă. ◊ Joc de noroc = nume generic dat jocurilor în care câștigul depinde (aproape exclusiv) de întâmplare. ◊ Expr. A avea noroc sau a fi cu noroc = a avea succes sau a fi favorizat de împrejurări în acțiunile întreprinse. Noroc că… = bine că…, din fericire… A avea norocul să…. = a se ivi prilejul favorabil pentru… A avea noroc de cineva (sau de ceva) = a avea avantajul de a da peste cineva (sau ceva) folositor; a se putea sluji cu folos de cineva sau de ceva. Unde-i norocul să… = ce bine ar fi să… A da noroc =a saluta; b) a închina, a ciocni, a ura. Noroc! = formulă de salut sau de urare.Stare sufletească sau situație în care omul se simte fericit; fericire, bine. ◊ Bunăstare. – Din sl. naroku.
Sursa: DEX ’09 (2009)
Etimologie: din slavă narokŭ.
Noroc are mai multe înțelesuri, de exemplu în limba germană înseamnă și o stare de fericire, de fapt și în limba română un om norocos este în același timp și fericit, a doua însemnătate ar fi din întâmplare, și nemeritat (nemuncit) se ajunge într-o situație avantajată materială sau spirituală.
În general sunt două stări diferite de a aspira la noroc:
- prin efortul propriu: a realiza o situație fericită prin descoperirea factorilor ce îl aduc într-o stare norocoasă și posibilitatea de evitare a accidentelor ce determină suferința.
- situația când e convins de imposibilitatea de a ajunge, prin eforturi proprii, la o situație norocoasă, acceptându-și soarta și așteptând pasiv ca printr-o întâmplare (jocuri de noroc) să-și găsească norocul.
În antichitate zeița destinului și a norocului era Tyche la vechii greci și Fortuna la romani.
Tyche (sau Tyhe) este zeița soartei sau destinului în mitologia greacă, a norocului întâmplător sau al nenorocirii predestinate.
Proveniența generică a lui Tyche este incertă. După Hesiod, Tyche este fiica lui Oceanus și a lui Tethys. În alte versiuni, Tyche este fiica lui Zeus, care, după placul ei, influențează pozitiv sau negativ cursul istoriei și soarta indivizilor.
Obiectele caracteristice ale zeiței Tyche sunt cornul plin cu flori (simbolul norocului), vâsle, aripi și o cârmă pe o sferă sau o roată.
Grecii antici din Antiohia și Alexandria adorau zeița ca o divinitate, patroană a orașului.
Corespondent zeiței în mitologia romană este Fortuna iar la vechii germani era Heil.
Din secolul V î.C. apare un cult (Agarhe) Tyche, în Antiohia pe sculptura lui Eutychides apare zeița împreună cu zeul fluviilor Orontes care apare la picioarele zeiței.
In cinstea zeiței s-au ridicat numeroase temple. Astfel de temple s-au descoperit prin săpături arheologice în orașele Argos, Mégara, Theba, Bupalos, Smyrna, Elis, Korinth, Megalopolis, Sikyon.
În perioada helenistică Tyche a devenit patroana orașului Antiohia și această inclinație apare și în mitologia romană. În secolul al IV-lea d.Hr. împărații romani Julian și Theodosius I au închis definitiv templele zeiței Tyche. În vorbirea curentă a grecilor antici Tyche apare ca personificarea și identificarea zeiței cu soarta, destinul sau întâmplarea.
Fortuna era acceptată de către mame. Conform tradiției, cultul său a fost introdus Romei de către Servius Tullius. Fortuna avea un templu în Forum Boarium, un sanctuar public pe Quirinalis, precum geniul tutelar al Romei însăși, Fortuna Populi Romani, „norocul romanilor”, și un oracol în Praeneste, unde norocul era ales de un copil mic care alege între diferitele ramuri de stejar pe care, eventual, erau scrise diverse lucruri.
În întreaga lume romană, Fortuna era venerată în multe sanctuare, sub variate denumiri care îi erau aplicate conform diferitelor circumstanțe ale vieții în care se spera că influența sa va avea un efect pozitiv. Fortuna nu era întotdeauna pozitivă: era nesigură (Fortuna Dubia); putea fi „noroc schimbător” (Fortuna Brevis) sau chiar nenoroc (Fortuna Mala).
Numele său pare a deriva de la zeița italiană Vortumna, „cea care rotește anul”.
Simboluri sau talismane aducătoare de noroc sunt: potcoava de cal, trifoiul cu patru foi, busuiocul, iar în China dragonul.
Variatele ființe care azi poartă numele de dragon probabil că nu au o singură origine, iar semnificațiile lor sunt foarte diverse. Simbol al vieții în China, animal protector în Indonezia, păzitor al săbiilor în Japonia, malefic și viclean în Europa, dragonul se întâlnește în numeroase mituri și legende. De obicei, dragonii din est, dragonii chinezești sunt ființe benefice ce aduc noroc. În mitologiile vestice, ca cea greacă sau cea celtică, dragonul este o încarnare a răului. De asemenea în mitologia persană dragonul este malefic (vezi Zahhak). În mitologiile băștinașilor americani, dar și în estul Asiei, ei sunt văzuți ca forțe primare ale naturii și ale universului. Sunt asociați cu înțelepciunea – sunt mai inteligenți ca oamenii – și cu longevitatea. De asemenea, pot avea puteri magice și supranaturale și sunt reprezentanți ai mediului acvatic. Ei personifică apa, fântânile, ploile și râurile. Unile culturi înzestrează dragonii cu darul vorbirii.
Sunt de obicei înfățișați ca niște șerpi sau șopârle de dimensiuni mari, uneori împrumutând și trăsături de pasăre de pradă. Au corpuri alungite, solzoase, clocesc ouă. Dragonii au aproape întotdeauna ochi mari, trăsătură care stă la originea cuvântului „dragon” în multe culturi. Adeseori, dar nu întotdeauna, au aripi și răsuflare incandescentă.
În simbolismul medieval, dragonii erau o imagine a apostazei, a trădării și a perfidiei, dar și a furiei și invidiei. Era asociat și cu calamitățile naturale. Multiplele capete erau simbolul decadenței și opresiunii și chiar al ereziei. Cu toate acestea, unele popoare europene au văzut în dragon un simbol al independenței, al suveranității și puterii. Dragonul poate însemna și inteligență; doborând un dragon, eroii din basme nu numai că aveau acces la comoara păzită de acesta, dar în plan simbolic însemna că a învins pe cea mai vicleană dintre creaturi. În unele mitologii, în special cea chinezească, dragonul reprezintă și norocul.
Joseph Campbell, în Puterea mitului, vedea în dragon un simbol al divinității și al transcedentalului, pentru că reprezenta unitatea dintre Cer și Pământ combinând șarpele (terestru) cu aripile unei păsări sau a unui liliac (celest).
IDOLUL NOROC
Am vazut pe unele pomelnice pe care le aduceti, ca pomeniti pe dracul Noroc, zicand : ” pentru norocul fetei, pentru norocul baiatului, pentru norocul familiei „. Ce mi-ai pus pe dracul pe pomelnic ? Voi stiti cine a fost noroc ? Cel mai mare demon, care a secerat milioane de suflete. Voi vedeti ca pana la venirea lui Iisus Hristos, China care se inchina la idoli, India si Japonia si Insula Java si atatea state care se inchina inca la diavoli, lui Brahma, lui Buda, lui Krishna, lui Zoroastru si la toti dracii ? Voi stiti ca pana la venirea Domnului, oamenii salbatici si nebuni pentru fiecare pacat aveau un zeu ?
Marte, zeul razboiului. Cand aduceau statuia lui, indata trebuia sa faca razboi sa omoare cat mai multi oameni, ca asa-i placea.
Venera, zeita discordiei. Cand ii aducea statuia, trebuia ca toti sa se sfadeasca si sa se bata, ca asa-i placea zeitei discordiei.
Nemfis, zeita frumusetii. De-acolo ne-au ramas cerceii si podoabele femeiesti. Cand o aducea, ii punea cercei de aur, ii punea in nas verigi de aur, ii punea margele de aur, si toti trebuiau sa fie pudrati, cu zorzoane si cu inele si cu cercei si sa joace in fata ei. Ca asa-i placea zeitei Nemfis.
Apoi Afrodita, zeita desfraului. Ii aducea statuia ei si o trageau intr-o padure deasa si acolo barbatii cu femeile faceau cele mai mari urgii inaintea ei, ca asa ii placea ei, desfraul si urgiile. Era Neptun, zeul apelor, Uranus, zeul pamantului.
Era si Moloh, zeul fericirii, la romani, la sumerieni si la cartaginezi. Cum era acest zeu Moloh sau noroc, cum ii zicem astazi ? Ii purta statuia intr-o caruta cu doua roti, facuta din arama sau din argint. In spatele zeului Noroc avea un cuptor de arama si in fata lui o tigaie de arama; si-i dadea foc lui Noroc pe la spate, pana se inrosea si tigaia si el. Popii lui purtau in maini niste securi mari, ascutite.
Ce jertfa primea Noroc ? Numai copii sugari de la mamele lor. Veneau in satul tau, de unde esti tu. Trageau caruta lui Noroc cu tigaia rosie, infierbantata si strigau, batand din palme : ” Cine vrea sa aiba noroc, sa aduca jertfa lui Noroc ! Cine vrea sa aiba noroc, sa aduca jertfa lui Noroc !…” Auzi nebunele de femei, ziceau una alteia : ” Cumatra iti dai copilul ? ” ” Il dau, ca sa am noroc ! ”
Lua muierea copilul de la tata, il dadea in mana slujitorului idolesc, il taia bucati si il punea in tigaia lui Noroc sa se friga. Pana la 40-50 de copii punea odata in tigaia aceea. Mirosea in urma lui numai a friptura de copii proaspeti.
Asa a secerat dracul Noroc milioane de copii. S-au dus mamele lor in fundul iadului ! Acolo stau in vecii vecilor ca au dat jertfa lui Noroc.
Voi nu vedeti ce zice Isaia ? ” Vai de cei ce fac masa dracilor si aduc jertfa lui Noroc „. Si voi, crestinilor, scrieti noroc pe pomelnic. Vai de mine ! Mare nebunie, mare ratacire ! N-ai pe Dumnezeu ? Pui pe dracul Noroc ?
Numai ce auzi pe betivi la crasma zicand : ,, Hai noroc, cumatre !” Uneori vezi crestini pe drum ca se saluta : ” Hai noroc, vecine !”. Daca l-ai intreba cine-i Noroc, nu stie, dar stie sa-l pomeneasca.
Mai chemi pe dracul Noroc, dupa atatea mii de ani ? Te inchini la satana ? Zi : ” Buna ziua, cumatre ! Buna ziua, vecine ! Buna seara, matusa !” Cand zici, buna ziua, arati ca Dumnezeu e bun.
Va rog sa nu-l mai puneti pe pomelnicele voastre si nici sa nu-l mai pomeniti pe idolul ” Noroc „!
Parintele Cleopa
Din punct de vedere numerologic, atât în limba română, cât și în engleză “luck”cuvântul noroc are aceeași vibrație interioară, și anume 11, adică 1+1= 2.
Aceasta îi demonstrează acestui termen, incapacitatea de a ‘acționa’ de sine stătător. Are nevoie de un partener, de un colaborator, de cineva care să-i arate sensul în care să se deplaseze ori calea pe care să o urmeze. Pasivitatea sa ne vorbește nouă despre faptul că norocul de sine stătător nu va crea rezultate. Se crează aici un paradox de parcă norocul, ar aștepta el însuși propriul noroc, care să-l scoată la lumină, să producă o schimbare ori o întâmplare în viața sa, ceea ce duce la intrarea într-un cerc vicios. E ca și cum un medic așteaptă ca o boală pe care o are, să se trateze de la sine, doar pentru că el a mers la spitalul unde lucrează.
Aceasta este o vibrație capabilă să ofere rezultate, însă doar în urma unei acțiuni exterioare și în perfectă corespondență cu calitatea acesteia. Adica, în cazul unei influențe exterioare pozitive, rezultatul obținut va fi pozitiv și învers în caz contrar.
De reținut că nu se va întâmpla absolut nimic în cazul în care nu se intervine din exterior cu un minim de influență, și aici mă refer la acțiune propriu-zis.
Putem spune astfel că norocul, este capabil să producă rezultate doar acolo și atunci când se acționează într-un anumit sens. Acesta se bazează foarte mult pe cunoștințele acumulate și folosite corespunzător, pe practicitatea omului și pe inteligența sa. În momentul în care toate acestea sunt folosite convenabil, se poate spune că apare și norocul, deși, cu alte cuvinte ne dăm seama deja că nu s-a întâmplat nimic miraculos, nu a avut loc o minune, ci doar s-au împlinit efectele determinate de noi prin declanșarea cauzelor ‘potrivite’.
Fiecare expresie ori apariție ‘miraculoasă’ a norocului în viața omului are o explicație simplă și de bun simț, pe care însă, cei leneși, inculți, dogmatici sau prefăcuți o vor evita și nega cu orice ocazie. Vor prefera mai degrabă să se plângă de ghinionul lor decât să-și accepte incompetența sau vor continua să viseze cu ochii deschiși la succesul lor miraculos, așteptând apariția norocului pentru a le schimba viața pentru totdeauna.
De ce să nu recunoaștem, este mult mai confortaril să te odihnești în liniște acasă, bazându-te pe norocul care mâine-poimâine îți va bate la ușa împreună cu o sumă nemaipomenită de bani, castigată la loto. A dat norocul peste el! – vor spune cu toții…ei bine, sfatul meu este să conștientizați un pic mai bine ceea ce faceți…până să ajungă norocul de la loto în casa voastră, gândițivă bine la sumele immense de bani pe care le-ați ‘donat’ degeaba. Să facem un calcul mic:
Exemplu: cheltuieli săptămânale bilet loto = 10 lei – lunar = 40 lei – anual = ± 500 lei. Ei bine, gândiți-vă ce mare noroc ar considera copilul dumneavoastră că a dat peste el, dacă, în dimineața de Crăciun, ar primi un telefon mobil nou…ăsta da noroc!
Mulți vor spune că … nu se știe niciodată … chiar așa – Nu se știe niciodată! Pentru a avea noroc, așa cum am spus mai sus, este nevoie să cunoști direcția în care este nevoie să acționezi pentru a obține efectul dorit. Cu cât deții mai multe cunoștințe cu atât ești mai aproape de a-ți crea propriul ‘noroc’, propriile miracole ori surprize. Petru a ajunge la noroc este nevoie de acțiune conștientă. Când mă gândesc la expresia ‘se joacă cu norocul’, am în minte o imagine fie a unor oameni foarte pricepuți care dețin controlul asupra deciziilor pe care le iau, fie a unor oameni pesimiști și fricoși, care se mulțumesc cu ceea ce au deja și nu ar risca niciodată nimic.
Norocul într-adevăr ți-l faci singur. Pentru cei care dețin controlul asupra viații lor, norocul se suprapune procesului cauză-efect, pentru ceilalți, se manifestă doar ca noroc sau ghinion.
Vă doresc să aveți parte de numere … eficiente!
34 